colorare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de
a colora; vopsire.
colorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de
a colora; vopsire. –
V. colora.colorare (Dicționar de neologisme, 1986)COLORÁRE s.f. Acțiunea de a colora; colorație. [<
colora].
colorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coloráre s. f.,
g.-d. art. colorắrii; pl. colorắricolorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de
a colora; vopsire. —
V. colora.