colonizà - explicat in DEX

coloniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie¹ un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

coloniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLONIZÁ vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară. 2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. ◊ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)

coloniza (Dicționar de neologisme, 1986)
COLONIZÁ vb. I. tr. 1. A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. [< fr. coloniser].

coloniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 colonizeáză

coloniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie¹ un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. — Din fr. coloniser.

colonizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colonizà v. a așeza o colonie întró țară străină.