colonizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din
fr. colonisateur.colonizator (Dicționar de neologisme, 1986)COLONIZATÓR, -OÁRE adj. Care colonizează o țară sau o regiune. [Cf. fr.
colonisateur].
colonizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLONIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (stat, populație) care colonizează un teritoriu. (<fr.
colonisateur)
colonizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colonizatór adj. m.,
s. m.,
pl. colonizatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. colonizatoárecolonizator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colonizator m. cel ce colonizează.
colonizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. — Din
fr. colonisateur.