colonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLONÍST, -Ă, coloniști, -ste s. m. și
f. Persoană care s-a strămutat din țara sa ori din locul de origine și s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină. – Din
germ. Kolonist.colonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLONÍST, -Ă s. m. f. cel care a părăsit țara, locul său de origine și s-a stabilit într-o țară străină. (<germ.
Kolonist)
colonist (Dicționar de neologisme, 1986)COLONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care a părăsit țara sau regiunea sa de origine și s-a stabilit într-un loc străin. [< germ.
Kolonist].
colonist (Dicționaru limbii românești, 1939)*coloníst, V.
colón.colonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coloníst s. m.,
pl. coloníșticolonist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colonist n.
1. cel ce cultivă pământul;
2. locuitor într’o colonie al cării sol îl exploatează, în opozițiune cu cei ce trăiesc în metropolă.
colonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLONÍST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care și-a părăsit țara sau locul de origine și s-a stabilit într-o colonie
1. — Din
germ. Kolonist.