colonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLONÍE1, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar.
2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc.
3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare.
4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii.
5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun.
Colonie de corali. ◊
Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din
fr. colonie, lat. colonia.colonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÓNIE2 s. f. (Și în sintagma
apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din
fr. [eau de]
Cologne.colonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLONÍE1 s. f. 1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină. 4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun. (<fr.
colonie, lat.
colonia)
colonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÓNIE2 s. f. apă de Colonia = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale. (<fr. /eau de/
Cologne)
colonie (Dicționar de neologisme, 1986)COLONÍE1 s.f. 1. (
Ant.) Cetate sau oraș întemeiat de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine cu scopuri comerciale.
2. Țară (regiune) lipsită de independență politică și economică, dependentă politic-administrativ de un stat metropolă capitalist.
3. Grup, comunitate aparținând unei naționalități care s-a stabilit într-o țară străină și menține între membrii săi legături strânse.
4. Grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. (
Biol.) Grupare de indivizi din aceeași specie care duc viață în comun. [Gen.
-iei. / cf. fr.
colonie, it., lat.
colonia].
colonie (Dicționar de neologisme, 1986)COLÓNIE2 s.f. Apă de colonie = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. [< it.
colonia <
acqua di Colonia].
colonie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)colónie (-ii), s. f. – Lichid parfumat folosit în cosmetică. –
Var. odicolon. Fr. (
eau de) Cologne.colonie (Dicționaru limbii românești, 1939)*colónie f. (lat.
colónia, d.
colónus, colon). Populațiune care ĭese dintr´o țară și se stabilește în alta. Țară locuită de acea populațiune (ca Algeria față de Francia). Populațiunea străină dintr´un oraș orĭ dintr´o țară:
colonia românească din Paris. Colonie de microbĭ, loc năpădit de microbĭ. – Ob.
coloníe (după fr.
colonie), dar numaĭ
colónie, parfumu numit „apă de Colonia” (fr.
eau de Cologne).
colonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coloníe1 (teritoriu, grup)
s. f.,
art. colonía, g.-d. art. coloníei; pl. coloníi, art. coloníilecolonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colónie2 (apă de colonie)
(-ni-e) s. f.,
art. colónia (-ni-a), g.-d. art. colóniei; pl. colónii, art. colóniile (-ni-i-)