colonial - explicat in DEX

colonial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLONIÁL, -Ă, coloniali, -e, adj. Care ține de colonii¹ și de colonialism, privitor la colonii; aflat în colonii, provenind din colonii; în stare de colonie. ◊ Putere colonială = stat cu una sau mai multe colonii. Politică colonială = colonialism. Război colonial = război dus de un stat pentru cucerirea de colonii¹ (2) sau pentru menținerea coloniilor cucerite anterior. [Pr.: -ni-al] – Din fr. colonial.

colonial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLONIÁL, -Ă adj. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie. ♦ putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acțiune de asuprire și subjugare economică, politică și națională, în colonii (<fr. colonial)

colonial (Dicționar de neologisme, 1986)
COLONIÁL, -Ă adj. Referitor la colonii; provenit din colonii; în stare de colonie. ◊ Putere colonială = stat capitalist cu colonii pe care le exploatează; politică colonială = acțiune de asuprire și de subjugare economică, politică și națională, dusă de statele capitaliste în colonii. [Pron. -ni-al. / < fr. colonial].

colonial (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COLONIÁL, -Ă (‹ fr.) adj. Care se referă la colonii² (2), care ține de colonii și de colonialism; care se află sau care provine din colonii; care se află în stare de colonie. ◊ (ARHIT.) Stil c. = termen general folosit pentru a caracteriza construcțiile din America Latină și din America de Nord din sec. 16-18, datorate diferitelor grupuri de europeni stabiliți acolo. Concepute să reproducă într-o măsură cît mai fidelă arhitectura europeană din țările de origine ale acestora, monumentele în stil c. aparțin, de fapt, unor stiluri diverse, determinate atît de elementele stilistice de import, cît și de condițiile și de tradițiile artistice locale.

colonial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coloniál, -ă adj. (fr. colonial, it. coloniale). Relativ la coloniĭ: regim colonial. Din coloniĭ: marfă colonială. Coloniale f. pl. (subînț. mărfurĭ). Marfă de băcălie [!], ca zahăr, cafea, orez ș. a.

colonial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coloniál (-ni-al) adj. m., pl. coloniáli; f. coloniálă, pl. coloniále

colonial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colonial a. 1. relativ la colonii: Anglia e prima țară colonială; 2. ce vine de acolo (ca lucruri de mâncare sau merinde): articole coloniale.

colonial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLONIÁL, -Ă, coloniali, -e, adj. Care ține de colonii¹ și de colonialism, privitor la colonii; aflat în colonii, provenind din colonii; în stare de colonie. ◊ Putere colonială = stat cu una sau mai multe colonii. Politică colonială = colonialism. Război colonial = război dus de un stat pentru cucerirea de colonii¹ (2) sau menținerea coloniilor cucerite anterior. [Pr.: -ni-al] — Din fr. colonial.