colonetă - explicat in DEX

colonetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette.

colonetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLONÉTĂ s. f. (arhit.) coloană mică și zveltă; colonină. (<fr. colonnette)

colonetă (Dicționar de neologisme, 1986)
COLONÉTĂ s.f. (Arhit.) Coloană mică și subțire. [< fr. colonnette, cf. it. colonnetta].

colonetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colonétă s. f., g.-d. art. colonétei; pl. colonéte

colonetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și zveltă, folosită mai ales în arhitectura romanică și în cea gotică (la galerii, porticuri). — Din fr. colonnette.