colonelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLONÉLĂ s. f. (
Înv.) Coloneleasă. – Din
fr. colonelle.colonelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!colonélă (
înv., rar)
s. f.,
g.-d. art. colonélei; pl. colonélecolonelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLONÉLĂ, colonele, s. f. (
Înv.; rar) Coloneleasă. — Din
fr. colonelle.