coloneleasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLONELEÁSĂ,colonelese, s. f. Soție de colonel1; colonelă. – Colonel1 + suf. -easă.
coloneleasă(Dicționar de argou al limbii române, 2007) coloneleasă,colonelese s. f. (pop.) soție de colonel
coloneleasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coloneleásă (fam.) s. f., g.-d. art. colonelései; pl. colonelése
coloneleasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLONELEÁSĂ,colonelese, s. f. (Fam.) Soție de colonel1; colonelă. — Colonel1 + suf. -easă.