colonadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLONÁDĂ, colonade, s. f. Ansamblu de coloane dispuse într-unul sau mai multe șiruri, formând, în cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau fiind constituit dintr-o unitate independentă cu rol decorativ. – Din
fr. colonnade.colonadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLONÁDĂ s. f. șir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. (<fr.
colonnade)
colonadă (Dicționar de neologisme, 1986)COLONÁDĂ s.f. Șir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. [< fr.
colonnade].
colonadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*colonádă f., pl.
e (fr.
colonnade; it.
colonnata). Șir simetric de coloane, portic:
colonada Luvruluĭ.colonadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colonádă s. f.,
g.-d. art. colonádei; pl. colonádecolonadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colonadă f. șir de coloane dispuse cu simetrie:
colonade'n marmuri albe EM.
colonadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLONÁDĂ, colonade, s. f. Ansamblu de coloane dispuse într-unul sau mai multe șiruri, formând, în cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau fiind constituit dintr-o unitate independentă cu rol decorativ. — Din
fr. colonnade.