colindeț - explicat in DEX

colindeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

colindeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
colindéț n., pl. e Rar. Darurile pe care le capătă colindătoriĭ: turte, mere, banĭ ș. a. V. bolindeț.

colindeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

colindeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colindeț n. colăcel sau turtă, covrigi, nuci, poame, ce se dă colindătorilor: Moș-Ajunul cu colindețele.

colindeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. — Colind + suf. -eț.