coleric - explicat in DEX

coleric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. – Din fr. colérique.

coleric (Dicționar de neologisme, 1986)
COLÉRIC, -Ă adj. (Rar) Irascibil, supărăcios, nervos, mânios. [< fr. colérique].

coleric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique)

coleric (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COLÉRIC, -Ă (‹ fr.) adj. 1. (Despre o persoană) Care are izbucniri de mînie. 2. (PSIH.) Temperament (sau tip) c. = unul dintre cele patru tipuri de temperamente în clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin impulsivitate, nestăpînire și care corespunde, în clasificarea lui I.P. Pavlov, tipului de sistem nervos puternic și neechilibrat, cu predominarea excitației asupra inhibiției.

coleric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coléric adj. m., s. m., pl. colérici; adj. f., s. f. colérică, pl. colérice

coleric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLÉRIC, -Ă, colerici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie. — Din fr. colérique.