colecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLECTÁ, colectez, vb. I.
Tranz. 1. A aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop.
2. (Ieșit din uz) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse.
3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. – Din
fr. collecter.colecta (Dicționar de neologisme, 1986)COLECTÁ vb. I. tr. 1. A aduna, a strânge și a depozita materiale, lucruri etc.
2. A aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia.
3. (
Despre un abces, o rană) A face puroi; a coace. [< fr.
collecter].
colecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLECTÁ vb. tr. 1. a aduna și depozita materiale, lucruri etc. 2. a aduna de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceștia. 3. (despre un abces, o rană) a face puroi; a coace. (< fr.
collecter)
colecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colectá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
colecteázăcolecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLECTÁ, colectez, vb. I. Tranz. l. A aduna, a strânge la un loc lucruri, diferite materiale, bani etc. pentru un anumit scop.
2. (
Înv.) A strânge în mod organizat de la producători diferite produse.
3. (Despre abcese sau răni) A face puroi; a coace. Din
fr. collecter.