colbăi - explicat in DEX

colbăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

colbăi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
colbăí, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.

colbăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colbăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 să colbăiáscă

colbăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.

colbăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] — Colb + suf. -ăi.