colbărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLBĂRÍE s. f. (
Reg.) Prăfărie. –
Colb +
suf. -ărie.colbărie (Dicționaru limbii românești, 1939)colbăríe f.
Est. Mare cantitate de colb, prăfarie [!]. – Și
-ăráĭe.colbărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colbăríe (
reg.)
s. f.,
art. colbăría, g.-d. art. colbăríeicolbărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colbărie f. Mold, colb în massă:
aici glodul, colbăria Al.
colbărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLBĂRÍE s. f. (
Reg.) Prăfărie. —
Colb +
suf. -ărie.