colateral - explicat in DEX

colateral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLATERÁL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care unește între ei pe frați și surori (și pe descendenții acestora). – Din fr. collatéral, lat. collateralis.

colateral (Dicționar de neologisme, 1986)
COLATERÁL, -Ă adj. Lăturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterală = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. [< fr. collatéral].

colateral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLATERÁL, -Ă I. adj. situat alături, lăturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~ă = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. II. s. n. navă laterală a unei biserici. (< fr. collatéral, lat. collateralis)

colateral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colaterál, -ă adj. (mlat. collateralis. V. lateral). Afară din linia directă (vorbind de rudenie): linie colaterală. Subst. Un colateral depărtat. Puncte colaterale, care-s între punctele cardinale, ca nord-est, sud-vest.

colateral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colaterál adj. m., pl. colateráli; f. colaterálă, pl. colaterále

colateral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colateral a. 1. rudă de alături, nu în linie dreaptă (frați, unchi); 2. fig. care se atinge de alt lucru: chestiune colaterală.

colateral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLATERÁL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; secundar. ◊ Rudenie colaterală = rudenie între frați și surori și între descendenții acestora. — Din fr. collatéral, lat. collateralis.