colastră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.colastră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)colástră s.f. sg. (pop.)
1. laptele dintâi al unei vaci, după ce a fătat.
2. lapte brânzit, serbezit.
colastră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)colástră s. f. –
1. Laptele unei mame imediat după naștere. –
2. Lapte prins. –
Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR);
cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600),
v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală,
cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal,
corastră, a disimulat primul
r la
l. Din
rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală;
ngr. ϰουλιάστρα,
sarak. ϰλιάστρα (Meyer,
Neugr. St., II, 75),
bg. kolastra, kulastra (Capidan,
Raporturile, 205),
sb. kónastra, slov.
kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich,
Wander., 22),
mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea,
Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că
bg. kolastra provine direct din
lat. și este etimonul
rom. colastră, cu
l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. –
Der. corăsli (
var. colăstri),
vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).
colastră (Dicționaru limbii românești, 1939)colástră (Olt. Munt.) și
corástră (Munt.) f., pl.
e (lat.
colostra și
-strum, de unde s´a făcut
corastră, cu suf. din
măĭastră, albastră, apoĭ s´a disimilat în
col-, ca
tulbure, bolborosesc din
turb-, borb-; it.
colostre, -ostra. D. rom. vine bg.
kulastra, rut. kolastra, ung.
gurasztra, gulasztra și
gulaszta).
Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite.
Pin [!] anal. Lapte brînzit. – Și
coraslă (Mold. Munt.),
corastă (Banat) și
curastă (Maram.).
colastră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colastră (coraslă) f. cel dintâiu lapte al mamiferelor ce se mulge după fătare. [Lat. COLOSTRA].
colastră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÁSTRĂ s. f. v.
coraslă.