cognațiune (Dicționar de neologisme, 1986)COGNAȚIÚNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat.
cognatio].
cognațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat.
cognatio)
cognațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*cognațiúne f. (lat.
cognátio, -ónis). Rudenie naturală (de sînge). V.
agnațiune.cognațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cognațiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. cognațiúnii