cogestiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COGESTIÚNE, cogestiuni, s. f. Gestiune ținută în comun de mai multe persoane. [
Pr.:
-ti-u-] –
Co +
gestiune (după
fr. cogestion).
cogestiune (Dicționar de neologisme, 1986)COGESTIÚNE s.f. Gestiune ținută în comun de mai multe persoane. [Cf. fr.
cogestion].
cogestiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)COGESTIÚNE s. f. gestiune ținută în comun de mai multe persoane. (< fr.
cogestion)
cogestiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COGESTIÚNE, cogestiuni, s. f. Sistem de conducere a unei întreprinderi în care salariații iau parte la luarea deciziilor prin reprezentanții lor. [
Pr.:
-ti-u-)
— Co + gestiune (după
fr. cogestion).