cofret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COFRÉT, cofrete, s. n. Un fel de firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică – Din
fr. coffret.cofret (Dicționar de neologisme, 1986)COFRÉT s.n. Cutie care adăpostește aparatura de siguranță a unei instalații electrice etc. [< fr.
coffret].
cofret (Marele dicționar de neologisme, 2000)COFRÉT s. n. dulăpior cu ușă metalică ce adăpostește aparatajul de siguranță al unei instalații electrice. (< fr.
coffret)
cofret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cofrét (co-fret) s. n.,
pl. cofrétecofret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COFRÉT, cofrete, s. n. Firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică. — Din
fr. coffret.