cofiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COFÍȚĂ,cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță.
cofiță(Dicționaru limbii românești, 1939) cofíță f., pl. e. Cofă mică.
cofiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cofíță s. f., g.-d. art. cofíței; pl. cofíțe
cofiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COFÍȚĂ,cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. — Cofă + suf. -iță.