cofăiel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COFĂIÉL,cofăiele, s. n.(Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] – Cofei + suf. -el.
cofăĭel(Dicționaru limbii românești, 1939) cofăĭél și cofoĭél n., pl. e.Nord. Cofiță.
cofăiel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cofăiél (reg.) s. n., pl. cofăiéle
cofăiel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COFĂIÉL,cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-iel] — Cofei + suf. -el.