coexistent - explicat in DEX

coexistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.

coexistent (Dicționar de neologisme, 1986)
COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].

coexistent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COEXISTÉNT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant)

coexistent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coexistént, -ă adj. Care există împreună cu alțiĭ.

coexistent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coexistént [x pron. gz] adj. m., pl. coexisténți; f. coexisténtă, pl. coexisténte

coexistent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coexistent a. care coexistă.

coexistent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COEXISTÉNT, -Ă, coexistenți, -te, adj. Care există în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. — Din fr. coexistant.