coexista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COEXISTÁ, coexíst, vb. I.
Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din
fr. coexister.coexista (Dicționar de neologisme, 1986)COEXISTÁ vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr.
coexister].
coexista (Marele dicționar de neologisme, 2000)COEXISTÁ vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr.
coexister)
coexista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coexistá (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
coexístăcoexistà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coexistà v. a exista împreună.
coexista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COEXISTÁ, coexíst, vb. I.
Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. — Din
fr. coexister.