coeror (Dicționar de neologisme, 1986)COERÓR s.n. (
Fiz.) Aparat imaginat de Branly pentru recepționarea semnalelor de telegrafie fără fir. [Pron.
co-e-, pl.
-roare. / < fr.
cohéreur].
coeror (Marele dicționar de neologisme, 2000)COERÓR s. n. aparat pentru recepționarea semnalelor de telegrafie fără fir. (< fr.
cohéreur)
coeror (Dicționaru limbii românești, 1939)*coerór și
coherór n., pl.
oare (fr.
cohéreur, d. lat.
cohaerére, a fi în coeziune). Aparatu care primește undele electrice în telegrafia fără sîrmă.
coeror (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coerór s. n.,
pl. coeroáre