coerent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat.
2. (
Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [
Var.:
coherent, -ă adj.] – Din
fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.