coerent - explicat in DEX

coerent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă adj.] – Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.

coerent (Dicționar de neologisme, 1986)
COERÉNT, -Ă adj. Constituit din părți care sunt strâns legate între ele și se succedă în mod logic; strâns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens].

coerent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COERÉNT, -Ă adj. 1. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp. (< fr. cohérent, lat. cohaerens)

coerent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coerént, -ă adj. (lat. coháerens, -éntis. V. ad- și in-erent, ezit). Care are legătură: raționament coerent în toate părțile luĭ. – Și coh-.

coerent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coerént adj. m., pl. coerénți; f. coeréntă, pl. coerénte

coerent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coerent a. se zice de diferite părți dintr’un tot, cari sunt legate între ele.

coerent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. Logic, ordonat, armonios. 3. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherént, -ă, adj.] — Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.