coerede (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COERÉDE, coerezi, s. m. (
Jur.) Persoană care moșteneste împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din
lat. coheres, -edis.coerede (Dicționar de neologisme, 1986)COERÉDE s.m. Moștenitor împreună cu alții. [Pron.
co-e-. / < lat.
coheres, cf. fr.
cohéritier].
coerede (Marele dicționar de neologisme, 2000)COERÉDE s. m. (jur.) moștenitor împreună cu alții. (< lat.
coheres, -edis)
coerede (Dicționaru limbii românești, 1939)*coeréde m. (
co și
erede).
Jur. Erede împreună cu alțiĭ.
coerede (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coeréde s. m.,
pl. coerézicoerede (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COERÉDE, coerezi, s. m. (
Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. —
Din lat. coheres, -edis.