coercitiv - explicat in DEX

coercitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. (Livr.) Care are puterea, dreptul de a constrânge. – Din fr. coercitif.

coercitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
COERCITÍV, -Ă adj. Care are puterea sau dreptul de a constrânge; constrângător. [Cf. fr. coercitif].

coercitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif)

coercitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coercitív, -ă adj. (d. lat. coércitus, constrîns). Care tinde la constrîngere: măsurĭ, dispozițiunĭ coercitive.

coercitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coercitív adj. m., pl. coercitívi; f. coercitívă, pl. coercitíve

coercitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coercitiv a. Jur. care are drept de coercițiune.

coercitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. Care are puterea, dreptul de a constrânge. — Din fr. coercitif.