coenzimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (
Biochim.) Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. – Din
fr. coenzyme.coenzimă (Dicționar de neologisme, 1986)COENZÍMĂ s.f. Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. [Pron.
co-en-. / < fr.
coenzyme].
coenzimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr.
coenzyme)
coenzimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coenzímă s. f.,
g.-d. art. coenzímei; pl. coenzímecoenzimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (
Biochim.) Substanță produsă de celula vie, care contribuie la activarea enzimelor; coferment. — Din
fr. coenzyme.