coeficient - explicat in DEX

coeficient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COEFICIÉNT, coeficienți, s. m. 1. Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate. 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. coefficient.

coeficient (Dicționar de neologisme, 1986)
COEFICIÉNT s.m. 1. (Mat.) Număr sau parametru literal care multiplică o expresie algebrică în formă de monom. 2. Valoare relativă atribuită la un examen. 3. Mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = formă de exprimare a raportului dintre două mărimi printr-un număr, care arată de câte ori o mărime este mai mare sau mai mică în comparație cu alta; coeficient economic = relație, exprimată în procente, între cantitatea de muncă utilă produsă de un mecanism și cantitatea de energie pe care o consumă acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nți. / < fr. coefficient].

coeficient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COEFICIÉNT s. m. 1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică. 2. mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem, proces tehnologic etc. 3. valoare relativă atribuită la un examen. (< fr. coefficient)

coeficient (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COEFICIÉNT (‹ fr.) s. m. 1. Constantă care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime, de obicei fără dimensiuni, care caracterizează o anumită proprietate a unui sistem tehnic, a unei substanțe etc. și care are valoare constantă pentru anumite condiții date (ex. c. de frecare, c. de concentrare, c. de conductibilitate termică, c. de siguranță, c. de excedent de aer etc.). 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând, printr-un număr întreg sau fracționar, cîte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare (ex.: locuitori pe km²). 4. C. unghiular (al unei drepte) = panta unei drepte. 5. C. de scurgere = raportul dintre cantitatea de apă provenită din precipitații și cea care se scurge pe o suprafață de teren, într-o unitate de timp. ◊ C. hidrotermic, corelație între temperatură și precipitații caracterizînd indirect gradul de umezeală sau de uscăciune al unei regiuni (ex. c.h. de Martonne, Seleaninov, Thornthwaite etc.). 6. (EC.) C. de specializare = gradul de specializare atins de o țară; raportul dintre suma și diferența exporturilor și importurilor. ◊ C. bugetar = indice de preț care reprezintă raportul dintre cheltuielile efectuate pentru un produs și totalitatea cheltuielilor. 7. (FIZIOL.) C. de inteligență = raportul dintre vîrsta mentală și cea cronologică a unui individ; 2-3% din populație dispune de inteligență foarte mare, handicapații mintal sînt în același procent, iar restul populației se situează la nivel mediu.

coeficient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coeficiént m. și n., pl. e (co- și eficient; fr. coefficient). Număr pus în aintea [!] uneĭ cantĭtățĭ ca s´o multiplice. Fiz. Coeficient de dilatare, număru care arată creșterea unitățiĭ de volum a unuĭ corp cu fiecare grad de căldură.

coeficient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coeficiént (-ci-ent) s. m., pl. coeficiénți

coeficient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coeficient n. număr care multiplică cantitatea algebrică înaintea căreia se pune.

coeficient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COEFICIÉNT, coeficienți, s. m. 1. Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru acea substanță în condiții determinate. 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare. [Pr.: -ci-ent] — Din fr. coefficient.