coechipier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și
f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [
Pr.:
-pi-er] – Din
fr. coéquipier.