codănel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODĂNÉL, codănei, s. m. (Rar) Copil mic; băiețaș. –
Codan +
suf. -el.codănel (Dicționaru limbii românești, 1939)codănél, -eá și
-ícă adj. și s., pl.
eĭ, ele (d.
codană, godană).
Fam. Băĭat, fată de pe la 10-12 anĭ în sus:
copiĭ codăneĭ, fete codănele.codănel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)codănél (
reg.)
s. m.,
pl. codănéi, art. codănéiicodănel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODĂNÉL, codănei, s. m. (Rar) Copil mic; băiețaș. —
Codan +
suf. -el.