codruț - explicat in DEX



codruț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. - uț.

codruț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
codrúț (co-druț) s. m., pl. codrúți

codruț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. — Codru + suf. -uț.

Alte cuvinte din DEX

CODRU CODROS CODRESC « »CODRULET CODRUT COECHIPIER