codrean - explicat in DEX

codrean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

codrean (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
codreán, codreáncă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

codrean (Dicționaru limbii românești, 1939)
codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.

codrean (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
codreán, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.

codrean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
codreán (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codréni; adj. f., s. f. codreánă, pl. codréne

codrean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.

codrean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. — Codru + suf. -ean.