codice - explicat in DEX

codice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var.: códex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

codice (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÓDICE s. n. 1. ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. culegere de texte vechi, în manuscrise; codex. (< lat. codex, -icis)

codice (Dicționaru limbii românești, 1939)
códice n., pl. tot așa, ca și nume (lat. códex, códicis, trunchĭ, carte [fiind-că ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechĭ, carte veche: codicele de la Voroneț (un monument lit. rom. din sec. 16).

codice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
códice s. n., pl. códice

codice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
codice m. 1. corp de legi, prezentând totalitatea unei legislațiuni asupra cutării sau cutării materii: codice de comerț, de justiție militară; codice civil, care regulează raporturile omului cu concetățenii săi ca tată, fiu, frate, moștenitor, testator, etc.; codice de procedură civilă, care determină competința tribunalelor și formele de urmat în procesele ordinare; codice penal, care tratează despre delicte și crime și cum trebue să fie pedepsite; codice de instrucțiune criminală, care regulează modul de a constata și urmări crimele. Codicele Napoleon din 1804 se introduse la noi în 1865 în locul fostelor Condice ale lui Caragea și Calimah (1817), precese la rândul lor de Pravilele lui Mateiu-Basarab și Vasile-Lupu (1652), acestea din urmă traduse după Vasilicale, la cari s’au introdus unele și din obiceiul pământului; 2. manuscript vechiu: Codicele Voronețian, conținând Faptele Apostolilor, monument literar din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

codice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente din Evul Mediu sau, p. ext., de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat. [Var.: códex, codexuri, s. n.] — Din lat. codex, -icis.