codex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓDEX s. n. v. codice.codex (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓDEX s. n. codice. (< lat.
codex)
codex (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CÓDEX (‹
lat.)
s. n. 1. Cea mai veche formă de carte, în Roma și Grecia antică, compusă din tăblițe de lemn cerate, legate la cotor cu curele. Mai tîrziu, tăblițele de lemn au fost înlocuite cu foi de pergament.
2. Denumirea unor culegeri miscelanee de manuscrise medievale, cu conținut religios și profan.
3. Denumire dată unor culegeri de legi din evul mediu; codice (
1).
4. Nume dat unor culegeri de documente din evul mediu (
ex.:
c. Carolinus). ◊
C. argenteus =
c. manuscris din
sec. 6, care cuprinde traducerea evangheliilor făcută în limba gotică de Wulfila, în
sec. 4. Literele sînt scrise cu argint pe pergament purpuriu. ◊
C. aureus = tip de manuscris de mare valoare din
sec. 8-9, ale cărui litere sînt scrise cu aur, iar miniaturile sînt desenate pe fond de aur. Un
c.a. din
sec. 9 (fragment de evanghelii) se găsește la biblioteca Battyáneum din Alba Iulia.
codex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)códex s. n.,
pl. códexuricodex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)codex m.
1. culegere de formule medicale;
2. fig. codice:
ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei AL.
codex (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓDEX s. n. v. codice.