codeină - explicat in DEX

codeină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODEÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu și întrebuințat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei. – Din fr. codéine.

codeină (Dicționar de neologisme, 1986)
CODEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron. -de-i-. / < fr. codéine, cf. gr. kodeia – capsulă de mac].

codeină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CODEÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei. (< fr. codéine)

codeină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*codeínă f., pl. e (d. vgr. kóde, kódeia, cápsulă de mac). V. diacod). Chim. Un alcaloid veninos descoperit de Robiquet în opiŭ la 1832.

codeină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
codeínă s. f., g.-d. art. codeínei

codeină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
codeină f. substanță extrasă din opiu și întrebuințată (în doză mică) ca un calmant.

codeină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CODEÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu utilizat ca analgezic și calmant al tusei. – Din fr. codéine.