codeină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODEÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu și întrebuințat ca medicament pentru înlăturarea sau calmarea temporară a tusei. – Din
fr. codéine.codeină (Dicționar de neologisme, 1986)CODEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron.
-de-i-. / < fr.
codéine, cf. gr.
kodeia – capsulă de mac].
codeină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CODEÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei. (< fr.
codéine)
codeină (Dicționaru limbii românești, 1939)*codeínă f., pl.
e (d. vgr.
kóde, kódeia, cápsulă de mac). V.
diacod).
Chim. Un alcaloid veninos descoperit de Robiquet în opiŭ la 1832.
codeină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)codeínă s. f.,
g.-d. art. codeíneicodeină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)codeină f. substanță extrasă din opiu și întrebuințată (în doză mică) ca un calmant.
codeină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODEÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu utilizat ca analgezic și calmant al tusei. – Din
fr. codéine.