codaș - explicat in DEX

codaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.

codaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș.

codaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
codáș adj. m., s. m., pl. codáși; adj. f., s. f. codáșă, art. codáșa; pl. codáșe

codaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
codaș a. cel din urmă. ║ m. țăran fără boi.

codaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. — Coadă + suf. -aș.