codan - explicat in DEX

codan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODÁN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). – Coadă + suf. -an.

codan (Dicționaru limbii românești, 1939)
codán, -ă adj. (d. coadă). Fam. Cu coada mare: vulpea codană. S. f. (din godană supt [!] infl. luĭ codan). Fată care începe a intra în horă. V. godănacă.

codan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!codán (pop., rar) adj. m., pl. codáni; f. codánă, pl. codáne

codan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
codan a. 1. la coadă, cel din urmă; 2. cu coada lungă: vânatul cel domnesc la vulpile codane AL.

codan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CODÁN, -Ă, codani, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Fată tânără (cu cozi). 2. Adj. (Pop., rar; despre animale) Care are coadă (lungă și stufoasă). — Coadă + suf. -an.