codalb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODÁLB, -Ă, codalbi, -e, adj.,
s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă.
2. (Despre oameni) Cu părul blond; bălai.
II. S. m. Pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă (
Haliaëtus albicilla). [
Var.: (
reg.)
cudálb, -ă, adj.] –
Coadă +
alb(
ă).
codalb (Dicționaru limbii românești, 1939)codálb (vest) și
cudálb (est),
-ă (din
co = cu și
dalb. Cu
coadă n´are legătură). Bălțat (alb cu roș), vorbind de boiĭ de bună rasă („robust”. De aci și numele satuluĭ
Cudalbĭ din Covurluĭ). Blond (?).
Vultur codalb, un fel de vultur albicĭos (
haliáëtus albicillus). – În R. S. (în GrS. 6, 63) „cu coada pe jumătate albă”, vorbind de oĭ. Dubios!
codalb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!codálb1 (co-dalb/cod-alb) adj. m.,
pl. codálbi; f. codálbă, pl. codálbecodalb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!codálb2 (co-dalb/cod-alb) s. m.,
pl. codálbicodalb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)codalb (cudalb) a.
1. cu coada albă pe de margine, vorbind de vite:
amândoi boi cudalbi CR.;
2. cu coadele sau pletele blonde, vorbind de fete.
codalb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODÁLB, -Ă, codalbi, -e, adj.,
s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă.
2. (Despre oameni) Cu părul blond; bălai.
II. S. m. Pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă
(Haliaëtus albicilla). [
Var.: (
reg.)
cudálb, -ă, adj.] —
Coadă +
alb.