coda - explicat in DEX

coda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓDA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.

coda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CODÁ², codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod² (2) – Din fr. coder.

coda (Dicționar de neologisme, 1986)
CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

coda (Dicționar de neologisme, 1986)
CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

coda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÓDA¹ s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)

coda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CODÁ² vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod¹ (2); a codifica. (< fr. coder)

coda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
códa¹ / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe

coda (Dicționaru limbii românești, 1939)
*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă.

coda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
codá² (a ~) vb., ind. prez. 3 codeáză

coda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓDA¹ s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: códă s. f.] — Din it. coda.