codăniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CODĂNÍȚĂ,codănițe, s. f. (Reg.) Codănică. – Codan + suf. -iță.
codăniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) codăníță (reg.) s. f., g.-d. art. codăníței; pl. codăníțe
codăniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CODĂNÍȚĂ,codănițe, s. f. (Reg.) Codănică. — Codan + suf. -iță.