codi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CODÍ, codesc, vb. IV.
Refl. A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din
coadă.codi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!codí (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se codéște, imperf. 3
sg. se codeá; conj. prez. 3
să se codeáscăcodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)codì v.
1. a nu merge drept;
2. fig. a șovăi, a căuta pretexte. [Imagine luată dela câine, care dă din coadă făcând ocoluri și răspunzând sinonimului latin
tergiversari, a șovăi (lit. a întoarce spatele)].
codi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CODÍ, codesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. — Din
coadă.