cocârlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCẤRLĂ, cocârle, s. f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roșcată, cu gust și cu miros de usturoi
(Marasmius scorodonius). –
Et. nec.cocârlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocấrlă s. f.,
g.-d. art. cocấrlei; pl. cocấrlecocârlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cocârlă f.
1. cârlig de tras cărbuni;
2. lemn încovoiat al luntrei;
3. coaca joagărului;
4. Tr. bargeică. [Derivat din
coacă (cu acelaș sufix ca la
codârlă)].
cocârlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCẤRLĂ, cocârle, s. f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roșcată, cu gust și cu miros de usturoi
(Marasmius scorodonius). —
Et. nec.