cocteil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓCTEIL, cocteiluri, s. n. 1. Băutură preparată dintr-un amestec de băuturi alcoolice (cu ingrediente).
2. Recepție de proporții mai modeste. [Scris și:
cocktail] – Din
engl.,
fr. cocktail.cocteil (Dicționar de neologisme, 1986)COCTÉIL s.n. 1. Băutură de origine americană, preparată dintr-un amestec de diferite lichide alcoolice (lichior, coniac, vin) și diferite ingrediente.
2. Reuniune la care se servește această băutură. [Pron.
coc-teil, pl.
-luri, var.
coctail s.n. / < engl., fr.
cocktail].
cocteil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓCTEIL s. n. 1. băutură dintr-un amestec de lichior, coniac sau vin cu zeamă de lămâie, sirop de zahăr și gheață. 2. reuniune mondenă la care se servește această băutură. 3. (fig.) ansamblu constituit dintr-un amestec de elemente diverse. 4. ~ Molotov = proiectil ofensiv constând dintr-o sticlă umplută cu un lichid exploziv. (< engl., fr.
cocktail)
cocteil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cocteil s. n. sg. (tox.) 1. cocaină injectabilă combinată cu heroină.
2. (
prin ext.) amestec de diverse droguri.
cocteil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cócteil v. cócktailcocteil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓCTEIL, s. n. v. cocktail.