cocserie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCSERÍE, cocserii, s. f. Ansamblul instalațiilor sau secție într-o întreprindere în care se fabrică cocsul. –
Cocs +
suf. -erie. (după
fr. cokerie).
cocserie (Dicționar de neologisme, 1986)COCSERÍE s.f. Ansamblul instalațiilor în care se fabrică cocs prin distilarea cărbunilor de pământ. [Gen.
-iei. / <
cocs +
-erie, după fr.
cokerie].
cocserie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCSERÍE s. f. ansamblul instalațiilor în care se fabrică cocsul. (după fr.
cokerie)
cocserie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocseríe s. f.,
art. cocsería, g.-d. art. cocseríei; pl. cocseríi, art. cocseríilecocserie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCSERÍE, cocserii, s. f. Ansamblul instalațiilor sau secție într-o întreprindere în care se fabrică cocsul. —
Cocs +
suf. -
erie (după
fr. cokerie).