cocoș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCÓȘ, (
I, III, IV)
cocoși, s. m., (
II)
cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (
Gallus bankiva domestica). ◊
Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor.
Basm (sau
poveste)
cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (
Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse:
cocoș-de-munte sau
cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (
Tetrao urogallus);
cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (
Lyrurus tetrix).
II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare.
2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi.
III. S. m. 1. (
Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi.
2. (
Reg.; la
pl.) Floricele (de mâncat).
IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [
Var.: (
reg.)
cucóș s. m. și
n.] – Din
sl. kokoši „găină”.