coconet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCONÉT s. n. v. cuconet.coconet (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.)
1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan.
2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe.
3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.
coconet (Dicționaru limbii românești, 1939)coconét n., pl.
urĭ (d.
cocoană).
Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est
cu-.coconet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCONÉT s. n. v. cuconet.